Astăzi se împlinesc 70 de ani de la semnarea Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților, document adoptat oficial la 28 iulie 1951.

Din 1951 Convenția a reprezentat fundamentul dreptului internațional în materie de protecție internațională și oferă o definiţie a refugiatului – o persoană cu o temere bine întemeiată de persecuţie pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică care se află în afara statului de origine și din cauza acestor temeri nu poate sau nu dorește protecția respectivei țări. De asemenea, în document sunt stipulate garanțiile de protecție, drepturile sociale ce trebuie să fie acordate, dar și obligațiile unui refugiat față de țara gazdă.

În calitate de autoritate națională competentă, Inspectoratul General pentru Imigrări pune în aplicare procedurile de acordare a unei forme de protecție internațională și sprijină migranții în procesul de integrare în societatea românescă.

România a aderat la Convenţia privind statutul refugiaților şi Protocolul de la New York, în anul 1991. După această dată în domeniul protecției internaționale a fost dezvoltat un sistem de azil în concordanță cu cerințele și standardele internaționale. De asemenea, autoritățile române au exprimat permanent solidaritatea față de statele membre care se confruntă cu un aflux de migranți și au răspuns comunităţii internaţionale în efortul acesteia de a identifica soluţii durabile la problematica refugiaţilor.

***

În evidențele instituției, la această dată, aproximativ 3900 de beneficiari ai unei forme de protecție internațională, 1965 cu statut de refugiat și 1851 cu protecție subsidiară sunt posesori de permise de ședere.

Foto credit: OIM

BIROUL  INFORMARE  ŞI  RELAŢII  PUBLICE