Procedura Dublin

Procedura Dublin are ca principal scop determinarea unui singur Stat Membru care să fie responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentată într-unul din statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid (denumit în continuare „statul membru responsabil”).

(Ex. un cetăţean al unui stat terţ sau un apatrid depune pentru prima oară cerere de protecţie internaţională pe teritoriul statelor membre în România. Cererea este analizată de către autorităţile române, iar în perioada analizării cererii de protecţie internaţională cetăţeanul respectiv părăseşte în mod ilegal teritoriul românesc şi ajunge in Austria. Persoana în cauză depune cerere de protecţie internaţională şi în Austria. În acel moment această persoana figurează cu cerere de protecţie internaţională depusă atât în România cât şi în Austria. Având în vedere faptul că cererea de protecţie internaţională depusă în România a fost prima cerere depusă Statelor Membre, România va fi Statul Membru care va analiza cererea de protecţie internaţională depusă de cetăţeanul statului terţ sau apatrid în Austria. Prin urmare, cetăţeanul respectiv va fi transferat în România )

 

APLICABILITATE

Regulamentul Dublin îşi găseşte aplicare numai atunci când cetăţeanul unui stat terţ sau un apatrid a depus o cerere de protecţie internaţională într-unul din Statele Membre. Pentru înţelegerea aplicabilităţii acestei proceduri este necesară cunoaşterea prevederilor legislaţiei în domeniu. Din prevederile Regulamentului cât şi din practica dobândită, în România au rezultat următoarele cazuri principale de aplicabilitate a Procedurii Dublin:

  • în situaţia în care cetăţeanul unui stat terţ sau un apatrid depune cerere de protecţie internaţională în România, iar în urma verificărilor efectuate rezultă faptul că acesta a mai depus o cerere anterioară în alt Stat Membru;
  • în situaţia în care cetăţeanul unui stat terţ sau un apatrid se află ilegal pe teritoriul României, iar în urma verificărilor a reieşit faptul că acesta a depus anterior o cerere de protecţie internaţională în alt Stat Membru;
  • în situaţia în care cetăţeanul unui stat terţ sau un apatrid depune cerere de protecţie internaţională în România, iar în urma verificărilor efectuate rezultă faptul că acesta a fost depistat cu intrare ilegală în alt Stat Membru;
  • în situaţia în care cetăţeanul unui stat terţ sau un apatrid depune cerere de protecţie internaţională în România, iar în urma verificărilor efectuate rezultă faptul că acesta este în posesia unei(mai multor) vize sau a unui (mai multe) document(e) de şedere, valabil(e) emis(e) de un alt Stat Membru care i-au permis să intre anterior pe teritoriul Statelor Membre, sau chiar atunci când aceste documente nu au fost folosite pentru a intra pe teritoriul Statelor Membre.

Acestor situaţii li se pot adăuga şi altele, care derivă din prevederile  Regulamentului (U.E.) nr. 604/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilirea criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de un apatrid (Regulamentul Dublin III) . Printre aceste situaţii se pot identifica cazurile în care solicitantul de protecţie internaţională este minor neînsoţit sau în cazurile în care pot fi invocate clauze discreţionare.

Totodată, trebuie cunoscut faptul că Regulamentul Dublin este aplicat având în vedere principiile prevăzute, precum şi ierarhia criteriilor aşa cum sunt menţionate.

Procedura Dublin durează între 2 săptămâni şi 2 luni conform termenelor din legislaţia comunitară. Ulterior asumării responsabilităţii de către un stat membru, cetăţeanul statului terţ sau apatridul va fi transferat în acel stat membru. Termenul de transfer este cuprins între 6 şi 18 luni. Cetăţeanul statului terţ sau apatridul transferat în statul membru responsabil va urma procedura de protecţie internaţională din acel stat.

În cazul în care cetăţeanul statului terţ sau apatridul se deplasează fără permisiune pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, statele implicate vor derula activităţile necesare pentru ca acesta să fi transferat în statul membru responsabil.

Română