Informatii generale

Inspectoratul General pentru Imigrări este organizat și functionează că structura de specialitate a administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administrației și Internelor în bază Legii nr.118/2012 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.18/2012 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 9 iulie 2012. 
  
 Înființat prin reorganizarea Oficiului Român pentru Imigrări, Inspectoratul General pentru Imigrări își exercită atribuțiile ce îi sunt date prin lege pentru implementarea politicilor României în domeniile migrației, azilului și integrării străinilor, precum și a legislației relevante în aceste domenii. 
  
 Activitatea  Inspectoratul General pentru Imigrări constituie serviciu public și se desfasoară în interesul persoanei și al comunitătii, în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe bază și în exercitarea legii.  
  
 Inspectoratul General pentru Imigrări dispune de un personal cu experientă, format din polițiști și personal contractual, precum și de o conducere care și-a asumat un rol activ în cadrul cooperării regionale și internaționale în domeniul de competentă, și care contribuie la dezvoltarea unor sisteme de azil funcționale în estul și sud-estul Europei.   
  
 Că organizare, Inspectoratul este constituit la nivel central din direcții, servicii și alte structuri funcționale, iar la nivel teritorial din centre regionale de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil, centre de cazare pentru străinii luați în custodie publică și structuri județene.  

 

   În România, prima reglementare în materie de migrație din istoria statului modern român o constituie Legea asupra străinilor din anul 1881, completată prin Regulamentul din 1900, care stipula că document pentru străinii intrați în România „Biletul de liberă trecere”. 

 

În anul 1903, Adunarea Deputaţilor a adoptat „ Legea asupra organizării Poliţiei Generale a Statului”, în contextul reorganizării Poliţiei Generale a Statului, prin „ Regulamentul asupra serviciului de poliţie la punctele de fruntarii, în porturi şi gări” s-a organizat Poliţia de Frontieră, Gări şi Porturi cu misiunea de a împiedica pătrunderea emigranţilor socialişti expulzaţi de organele poliţieneşti din ţările lor peste hotare şi de a contracara acţiunile serviciilor de spionaj străine îndreptate împotriva statului român, stabilind regimul de intrare şi ieşire din ţară a străinilor, în scopul reţinerii elementelor ce ridicau probleme pentru siguranţa statului român.

Spre deosebire de migranţi, care îşi părăsesc ţara de origine din motive preponderent economice, refugiaţii constituie o categorie eterogenă de persoane forţate să-şi rupă legăturile fireşti cu ţările de baştină, de teama de a nu le fi periclitată viaţa în conflictele şi luptele armate izbucnite în ţara lor ori de a fi persecutate pentru considerente de rasă, naţionalitate, religie apartenenţă la un grup social sau pentru opiniile politice.

După anul 1989, având în vedere deschiderea României spre valorile democratice prin Legea nr. 46/1991 ţara noastră aderă la Convenţia de la Geneva din 1951, iar în mod firesc prin Constituţia din 1991 art. 18, alin. 2) se reglementează şi dreptul de azil „ ca un drept care se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte”.

Urmărindu-se armonizarea legislaţiei în domeniu şi crearea unui cadru juridic adecvat protecţiei refugiaţilor în concordanţă cu standardele internaţionale, în condiţiile complexului proces de tranziţie parcurs de România, a făcut posibilă adoptarea la 3.05.1996 a  primei Legii privind statutul şi regimul refugiaţilor care a permis posibilitatea separării dintre imigranţi a persoanelor care îndeplinesc condiţiile de acordare a statutului de refugiat, faţă de cele care abuzau de acest procedeu, pentru a-şi reglementa astfel, temporar, şederea în tranzit în drumul lor spre Occident.

Însemnul heraldic al Inspectoratul General pentru Imigrări

 

D E S C R I E R E

  • În scutul exterior, pe albastru, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o sabie de argint, în stânga o ramură de măslin verde, iar în cioc o cruce ortodoxă din aur.
  • Pe pieptul acvilei se află un scut albastru, cu o bandă de aur, încadrată cu trei rândunele negre, zburând.
  • În cartierul din stânga – o spadă de argint, înzestrată de aur,
  • În cartierul din dreapta – o roată cu opt spiţe de aur; cu şeful de argint, încadrat cu credinţa de carnaţie, cu mânecile scurte, roşii.
  • La baza acvilei deviza scrisă cu litere majuscule roşii, pe o eşarfă de aur SCUTUM IN AUGUSTIIS (ADĂPOST LA STRÂMTORARE)

SEMNIFICAŢIA  ELEMENTELOR

  • Acvila cruciată, de aur – originea latină a poporului nostru şi continuitatea sa;
  • Crucea purtată în cioc – simbolul creştinismului şi spiritualităţii poporului român;
  • Spada – justiţie, dreptate, capacitatea de a separa vinovăţia de inocenţă ;
  • Rândunele zburând – străinii, singurătate, emigrare, separare;
  • Roata cu opt spiţe – baza de date;
  • Credinţa (două mâini care se strâng) – unitate, colaborare;

ZIUA INSPECTORATULUI GENERAL PENTRU IMIGRĂRI

 

 

Data de 7 aprilie a fost desemnată ca Ziua Inspectoratului General pentru Imigrări. Alegerea acestei date este legată de atestarea documentară a primului act normativ care reglementează regimul juridic la străinilor în România “ Legea asupra streinilor”, publicată în Monitorul Oficial nr.6 din 07.04. 1881.  

Română